Must read / watch

Ana Rotaru wrote this.

Arta de a nu evolua

De la a bâlbâi un cuvânt banal până la a iubi primitiv (cu bâta și cu piatra), a nu evolua este dificil. Pare banal, vine natural, dar nu e ușor. E greu să vezi cu aceeași privire bleagă cum trec pe lângă tine lucruri relativ importante. Îmi imaginez că e cumplit să ignori o prietenie, o petrecere, un dialog, în schimbul unei muște; dar și când musca zboară pe geam…

Păi atunci îți trebuie o persoana (da, una care vorbește, mănâncă șiii, ba dum tss… are sentimente) căreia să îi spui de muscă! Cât de neinteresant îi băteau aripioarele, cât de muscă arată, cât de stupid de multe/puține picioare are sau cât de doi îi sunt ochii. Da! S-au inventat persoane care să asculte asta. Din păcate, nu mor, ca musca, și nici nu le poți da afară pe geam, că săracele nu zboară. Rămân acolo, așa s-au lipit, agățate de un amărât de sentiment sau de un discurs patetic despre o muscă sau pur și simplu de piatra aia rece.

Dacă ții morțiș să scapi de respectivele, dă-i, frate, cu bâta; fără milă. Doar poți și singur să faci focul, să iți faci rost de mâncare și să faci dansul ploii. Dar doar ca să știi, nu o să îți mai fie cald, golul din stomac nu o să dispară și nici ploaia nu o sa te mai spele.

În concluzie, gândește de două ori înainte să evoluezi, pentru ca dacă o faci doar ca să dai înapoi, dragă potato, un singur lucru pentru tine: huga baga huga baga.

A da înainte și înapoi nu e o arta; e o prostie în esență tare. În schimb, a sta pe loc, e o cu totul altă treabă. Acolo chin! Să nu te atașezi, să nu râzi, să nu vezi, dar nici să ratezi ce contează, să fii pasiv, dar să empatizezi, să te prefaci uman, dar să nu devii stâncă, să vorbești în tine, dar să te faci auzit, să pari nepăsător, dar să se rupă ceva în tine când treci hotărât pe lângă o mână întinsă, să săruți formal icoane, dar tu să nu ai nici un dumnezeu. Asta e artă! Echilibrul de a sta pe loc.. Să vezi cum lumea crește pe lângă tine, iar tu să stai în ritmul ei.

Și am ajuns la banalele bâlbâieli, care pot însemna orice: prostie, neatenție, overthinking sau prea multă atenție orientată greșit. De exemplu, te freacă de-un nume și tastele de la telefon (fie qwerty, fie simple) nu te ajută?! Hai să ne răzbunăm pe cuvinte, să le stâlcim; adică dacă noi nu putem evolua pe un aspect relativ simplu, măcar „care”, „masă”, „cartof” (sau alte cuvinte știute de când lumea) să rămână cu noi, așa, cu malformațiile de rigoare și cu capete date de masă sau perete, în funcție de poziția în peșteră.

A sta pe loc e dificil și urât. A spera la o schimbare doar face lumea mai ușor de înghițit, nu neapărat mai frumoasă. Toți ajungem în punctul în care nu evoluăm; e partea aia în care te lupți  să treci peste ceva și plângi că nu reușești; e partea aia când ai nevoie să te izbești de un copac ca să îți dai seama că de fapt nu ai efectiv peste ce trece.

Da, a nu evolua este o artă, doar că nu una comercializată…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s