Short stories

Șoc ciclic

shocked_womanAn de an suntem luați prin surprindere de o apariție de neconceput. Ce-o fi oare?

E un avion? E o pasăre?

Nu: e zăpadă în ianuarie! (rimează, șic!)

Dar cum? veți spune. Cum se poate așa ceva? Să ningă iarna, Doamne ferește, unde s-a mai văzut așa ceva? Se cred norii la Polul Nord, pare-mi-se, de au atât de mult tupeu să vină să-și verse oful peste România. An de an, aceeași surpriză. An de an aceleași probleme create, drumuri înfundate, oameni blocați în nămeți și câte și mai câte. Și frigul! Dom’le, don’t get me starting!

Lăsând la o parte ironiile, iarna a venit și anul ăsta fix la țanc. Nu știu ce vă mai amintiți voi de acum un an, dar eu una nu uit că, cel puțin în Piatra Neamț, zăpada era până la genunchi și dacă erai norocosul care să iasă din casă în week-end, riscai să-ți pierzi ciubotele pe drum, nu de alta, dar nu le vedeai prea bine de marea de alb de pe trotuare. Sau, sau, știu una mai bună, zilele alea de la începutul lui Februarie în care mă trezeam dimineața și pe trotuar era o pojghiță de gheață atât de a dracului că mă duceam pe burtă de acasă până la liceu. Și ca să fie totul complet, lumea era atât de disperată de mai sus numita gheață că se împingeau unii în alții în încercarea de a ajunge cu toate membrele intacte în centru (și o salut din nou pe prietena mea cu geacă roșie și căciulă roz care m-a dat cu dinții de pământ într-o astfel de dimineață).

Acum ninge. La sfârșitul lui ianuarie. Acum un an ningea în aprilie, dar de ce să aducem trecutul în discuție, n-are rost, trecem peste și nu reținem nimic. Mai bine ne-am bucura de frumusețe, atât cât ține, că una două se transformă tot albul în mocirlă și vom avea un nou motiv de a ne plânge. Sau mai bine, să ne bucurăm acum, înainte s-o dea iar pe viscol, că ntz, ăla chiar nu e jazzy.

PS: N-am ascuns niciodată faptul că iarna îmi creează un oareșce disconfort. Mi-a rămas frigul în oase și-l simt cum se chinuie să iasă, săracul.  Dar e mai mare uimirea că, ce să vezi, alt an în care autoritățile și, odată cu ele, jumătate de Românie, au fost luate prin surprindere de ceea ce, teoretic, e perfect normal. Că doar n-o avea țara noastra climă ecuatorială și nu știu eu, mă gândesc?!

Dar până la următoarea uimire climaterică (vreme de plajă în mai, vreme de plajă în mai, te rog, Doamne), eu zic să rămânem la șosete groase, calorifere date tare și ceva muzică care să ne încălzească, așea, măcar de-o idee.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s