Short stories

Choochoo and a question in a bottle

Ultima oară când am fost în Piatra m-am hotărât, ca o deșteaptă ce sunt, să plec cu trenul de 7:30. Acum, nu mă înțelegeți greșit, am avut parte de aceleași căi ferate, de fețe ce se încadrează în aceleași tipare, nimic special.

IMG_20140313_151111

Mare supriză, mare: voi știați că mai sunt trenuri compartimentate? Eu una am trăit sub iluzia că nu, deh…ce văd – aia cred. Cum de vreo 2-3 ani n-am mai avut ocazia să pun piciorul în așa ceva mi-am închipuit c-au luat exemplul dinozaurilor. Mare mi-a fost uimirea, la 7 și un sfert dimineața, să mă trezesc într-un spațiu de 1,50×2 cu încă cinci persoane. Nu mă înțelegeți greșit, după experiența Pașcani-Arad, Arad-Pașcani, drum de 15 ore într-o direcție, rezist la spații mici, dar speram și eu, așa, măcar de amorul artei, să mai fie măcar un brav reprezentant al generației mele pe acolo.

Media de vârstă se ducea undeva la 70, da, luându-mă și pe mine în considerare. 4 bătrânei, o tanti țâfnoasă și cu mine 6, toți în drum spre Bacău, căscând care mai de care mai tare. Eu, obișnuită să mă fac mică ca să scap nebăgată în seamă, mi-am deschis frumos o carte, mi-am băgat căștile în urechi și m-am făcut că plouă, dar nu m-am putut abține să nu mai trag câte o privire către colegii mei de celulă compartiment.

Urechi fine am, o știu de mult și-acum mi-a fost reconfirmată ipoteza. Ori asta, ori vorbeau ei cam mult prea tare despre politică, pensii și nepoții, de-ajunsesem să-nțeleg perfect totul chiar și cu SPNZRTR în căști. Una din discuțiile de atunci mi-a rămas în memorie și zic că trebuie să împărtășesc experiența cu voi:

– Fiu-miu, dacă vă vine să credeți, e un leneș și jumătate! 

– Cum, cum?

– Păi să vedeți, când îl chem la țară să lucrăm nu vine, dar când aude de pescuit una-două e în fața porții!

– Cum, măi, chiar așa? Da’ câți ani are fecior-tu?

– Eh, vreo treizeci și ceva, de-acum!

– Și nu lucrează, nu face nimic?

– Ba da, lucrează în București, de-i toată ziua la costum și discută afaceri și-ajunge târziu acasă! Da’ să vină la arat nu vrea, zice că-i prea obosit. 

Așa, ca temă de gândire: oare ce-or să zică ai noștri de noi când o să avem trezeci și de ani?

Advertisements

1 thought on “Choochoo and a question in a bottle”

  1. O sa spuna ca trece viata pe langa voi si voi uitati de lucrurile simple. Alea care nu se masoara in bani si nervi incinsi. 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s