Short stories

sa (ma) gandesc

Scriu cum rad si rad cum scriu. Cursiv, lin, fara sa ma gandesc prea mult. Fara sa (ma) gandesc prea mult. 

Citisem undeva ca mareata tara a generatiei noastre e ca fie gandim prea mult, fie deloc. Si ne-asteptam la un premiu pentru fiecare din aceste variante. Vreau un trofeu pentru fiecare secunda in din viata asta imi care-am stat sa ma gandesc cum am ajuns sa-mi intre o piatra in pantof. Sau un fir de praf in ochi sau cum de mi-au iesit cozile ochilor perfecte sau cum am ajuns aici. Aici.

Ce-o fi aici? Ca e trecerea de pietoni de pe Eminescu cu Dorobanti, coada de la brutaria de pe Bulevardul Regina Elisabeta sau momentul asta minunat de-i spunem noi prezent, pierd minim toate secundele din zi intrebandu-ma cum am ajuns aici. Aici.

Citisem undeva ca intre 21 si 23 de ani e momentul cel mai bun sa faci ceva pentru viitorul tau. Si stateam cu barba sprijinita in palma si cotul pus incomod pe masa si-ncercam sa-mi dau seama cum sa stiu ce-i bine pentru viitor cand nu stiu cum sa-mi oblojesc si potentez prezentul. Prezentul.

Traiesc asa cum rad si scriu asa cum traiesc. Uneori deloc, alteori prea mult.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s